ghimbir și Baudelaire

viața ei e ațoasă, o rădăcină de ghimbir
ce fierbe-n ceainicul cu buline
iute si zahăr brun se scurg prin faringe
languros, viclean, pe nesimțite
dâra bătătorește locul, îl dezmiardă
încet, îi înfloresc porii
dindărătul pleoapelor o furnică
e Albatrosul lui Baudelaire,
când în azur, când ființă slută și stângace
își înfășoară așternutul în jur în dimineața lungă
și tace...
comme si elle buvait depuis toujours
du thé de gingembre