Saturday, June 27, 2015

dincolo de albastru

            dincoace de albastru
            e pseudoalinare,
            e liniște.
            dincolo, de fapt,
            mā gonește minutul...
            în spate iși infige gheara
            zbuciumul.
            îmi lasa riduri fine
            pe cortex
            îmi scormonește orbita
            nici noaptea nu-l copleșește
            adoarme înțepenit în țeastā.
           dincolo de albastru e clocot
           dar cum se face că,
           dincoace
           e liniște?
 

Sunday, June 21, 2015

Papini intr-o zi de joi


Motanul meu, Aristotel,
Cu blana deasă bleu ciel
Citea-ntr-o joi la răsărit
Povestea unui om sfârșit


Boem de fel și cam smintit,
S-a și retras nestingherit
Urcat în nucul deșirat
Tot lecturează neîncetat

Un îngâmfat cu ochii triști,
E și din neam de daltoniști
Nu cred că ați fi bănuit
Că a ajuns și erudit

Ieri seară l-am văzut pe scară
Cu un volum la subțioară
Până s-ajung să-l dojenesc
El o ștersese pisicesc

Acum citește singur cuc
Ascuns sub frunzele de nuc,
Sorbind și spațiul dintre linii
Mărturisirea lui Papini

La pagina șaizeci și trei
Găsi povestea dintre ei
Hoinari, adolescenți și triști
Cu sufletele de artiști


Il năpădi un dor mișel,
Iși ridică ochii spre cer
Rostind așa, cam ostenit
Hélas, sunt un motan sfârșit!