infernul meu nu-i chiar infernul lui Sartre
primăvara
ușile sunt deschise
dincolo
numai pământ sec deșteptat
un soare leneș
și noi în cerc
sub el
ne fugărim frenetic
am asurzit în goană
întorc vorba tăioasă
și gândul
de fapt
nu vreau să știu din voi
vreau să știu din mine
v-aș sfâșia privirea
mi-ați uita chipul
le-ai pângări justețea
dar nu pot
nu puteți
nu poate
trebuie
să îmi purtați infernul în frunzele de fag
și eu vouă
și tu lui
și el ei
și ea ție
și noi lui
și tu mie
și voi ei
.............
