inocență

 

Ploua. Mă gândeam la deșertul Gobi înghețat bocnă și la Yeonmi, mă gândeam la iubirea inocentă, la abuz, la naivitate, la disperare, la gâzele infulecare pe câmp, la cadavrele în drum spre școală, la compromis, mă gândeam la doi copii care mănâncă bomboane pe săturate și își fură un sărut, mă gândeam la soare, mă gândeam la deșertul încremenit.

frumoasele care oftează

in ulmul

cu trunchiul distorsionat

ele își sprijineau uitarea

văzduh fără culori

se topea pe retină

incremenite

atemporale

tăcerea

oftatul cugetului

gândurile

vârtej

jos oglindă

sus păsări cu aripi moi

inspiră adânc

senecio

- Jacqueline, viața nu e atât de simplă ca în picturile lui Paul Klee și nici atât de spectaculoasă precum picioarele elefanților lui Dali. Și nu mai sta așa de indiferentă, nu înțeleg ce tot zâmbești...ai să vezi Jacqueline, mâine, sau poate peste o oră...Jacqueline...nu înțeleg ce tot zâmbești...